AÑAZME, ‘ajorca’, del ár. nazm ‘sartal de perlas o cuentas’.

1.ª doc.: anazme, S. XV, Biblia, ms. I-j-3; añazme, S. XVI, Biblia de Ferrara.

Dozy, Gloss., 196; Eguílaz, 269; Steiger, Festschrift Jud, 707; Neuvonen, 220. Para la ñ, V. AÑACEA.